iscusí (iscusésc, iscusít), vb. – 1. A cerceta, a mina. – 2. A instrui, a educa. – 3. (Refl.) A se forma, a se instrui, a ajunge să stăpînească o disciplină. Sl. iskusiti „a încerca” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 150; Tiktin). Înv., cu toate sensurile, se folosesc numai formele iscusire, s. f. (capacitate, iscusință) și iscusit, adj. (dibaci, capabil). – Der. iscusitor, adj. (demon); iscusie (var. iscuseală, iscusime, iscusenie), s. f. (dibăcie, îndemînare), toate înv.; iscusință, s. f. (dibăcie). Vezi definitia »

catortosí (-sésc, -ít), vb. – A ajunge la un rezultat bun, a avea succes, a reuși. Ngr. ϰατορθόω, viitor ϰατορθόώσω „a aranja” (DAR, Gáldi 162). Înv., (sec. XVIII). Vezi definitia »

MATOSÍ, matosesc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se îmbăta. – Cf. țig. mato „beat”. Vezi definitia »

afanisí (-sésc, -ít), vb. – A nimici, a anihila, a distruge. – Var. afinisi. Ngr. ἀφανίζω, aorist ήφἀνιρα (Gáldi 139). – Der. afaniseală, s. f. (nimicire). Pentru var., cf. Graur, BL, IV, 65. Vezi definitia »

HIROTONOSÍ, hirotonosesc, vb. IV. Tranz. V. hirotonisi. Vezi definitia »