Definita cuvantului habitus
HÁBITUS s.n. Înfățișare, aspect al unui individ. ♦ Aspectul unui cristal, determinat de predominarea formei celei mai simple pe care o poate lua. ♦ Înfățișarea, aspectul unei plante. [< fr. habitus, cf. lat. habitus – aspect].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu habitus
prézbus s.n. (reg.) tobă de porc. Vezi definitia »
MIXOVÍRUS, mixovirusuri, s. n. (Med.) Grup de virusuri din care fac parte virusurile gripale, virusul orcionului etc. [Pl. și: (m.) mixovíruși] – Din fr. myxovirus. Vezi definitia »
JUXTAPÚS, -Ă, juxtapuși, -se, adj. Pus alături unul de altul; alăturat. ◊ (Gram.) Legat prin juxtapunere; paratactic. – V. juxtapune. Vezi definitia »
TARABULÚS, tarabuluse, s. n. (Înv.) Șal oriental care se înfășura în jurul capului sau se purta ca cingătoare. – Din tc. Tarabulus „Tripoli”. Vezi definitia »
ASÚS s.n. Partea detașabilă a formularelor dintr-un chitanțier etc. (din fr. assus) Vezi definitia »