OROGRAFÍE s. f. parte a geografiei fizice care studiază formele de relief ale uscatului; hipsografie. ◊ totalitatea munților unei regiuni, unei țări. (< fr. orographie) Vezi definitia »

FOTOTIPÍE (2), fototipii, s. f. 1. Procedeu prin care se execută reproduceri, apropiate ca aspect de fotografie, cu ajutorul unui clișeu format dintr-un strat subțire de gelatină bicromatică, așezat pe o placă de cupru. 2. Reproducere obținută prin acest procedeu. – Din fr. phototypie. Vezi definitia »

HIPERPROSEXÍE s. f. concentrare exagerată a atenției. (< fr. hyperprosexie) Vezi definitia »

MIZANTROPÍE s.f. Neîncredere în oameni; lipsă de dragoste, de simpatie pentru societatea oamenilor. [Gen. -iei. / < fr. misanthropie]. Vezi definitia »

AZIGOGRAFÍE s. f. metodă radiografică de punere în evidență a sistemului venos azigos cu ajutorul unei substanțe de contrast. (< fr. azygographie) Vezi definitia »