ROENTGEN s.m. Unitate electrostatică de radiație. // s.n. Aparat cu care se produc raze X. [Pron. rönt-ghen, scris și röntgen. / < fr. röntgen, cf. W. C. Röntgen – fizician german]. Vezi definitia »

VELÁMEN s. n. 1. văl purtat de matroanele romane. 2. țesut gros și spongios al rizodermei la plantele epifite (orhidee, aracee). (< germ. Velamen, lat. velamen) Vezi definitia »

TOLUÉN s.n. Hidrocarbură lichidă, incoloră, inflamabilă, care se extrage din gudronul de huilă; metilbenzen. [Pron. -lu-en. / < fr. toluène]. Vezi definitia »

SPECIMÉN s. n. exemplar, model; mostră. ♦ ~ de semnătură = modul cum semnează o persoană. (< fr. spécimen, lat. specimen) Vezi definitia »

LIMFOGÉN, -Ă adj. care produce limfă, limfocite. (< fr. lymphogène) Vezi definitia »