COMĂNÁC¹, comănace, s. n. 1. Acoperământ al capului, de formă cilindrică, fără boruri, confecționat din lână sau din pâslă, purtat de călugări și de călugărițe. ◊ Expr. (Glumeț) A-și pune capul sub comănac = a se călugări. 2. Acoperământ al capului asemănător cu comănacul¹ (1) purtat odinioară de bărbați. ♦ Căciulită de mătase sau de stofă scumpă, purtată altădată de femei. [Var.: comanác s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »

ORGIÁC, -Ă adj. cu caracter de orgie; orgiastic; simpotic. (< fr. orgiaque) Vezi definitia »

popânzác¹, popânzáci, s.m. (reg.) 1. șoarece. 2. (adv.) ca un popânzac, în picioare, drept și nemișcat. 3. sperietoare de păsări. 4. (fig.) om leneș. 5. (fig.) față umflată, grasă. Vezi definitia »

cioinác¹ (cioinág) s.n. sg. (reg.) varietate de struguri. Vezi definitia »

atác (atácuri), s. n. – Ofensivă, asalt. Fr. attaque. – Der. (din fr.) ataca, vb.; atacabil, adj.; atacabilitate, s. f. (vulnerabilitate la asalt); inatacabil, adj.; inatacabilitate (var. neatacabilitate), s. f. (vulnerabilitate); contraatac, s. n. Vezi definitia »