MAIMUȚĂRÍ, maimuțăresc, vb. IV. 1. Tranz. A imita pe cineva (pentru a-l lua în râs); a maimuți. 2. Refl. A folosi gesturi sau vorbe afectate, a se strâmba, a se schimonosi; a se fandosi. – Maimuță + suf. -ări. Vezi definitia »

MERCEDÁRI s.m. pl. ordin de călugări cerșetori, fondat de dominicani în 1240, devenit apoi ordin militar, cu misiunea de a elibera pe sclavii creștini capturați de sarazini, prin strângerea fondurilor necesare pentru răscumpărarea lor. (cf. it. mercede, milă) Vezi definitia »

a trimite pe cineva după țigări expr. 1. (stud.) a fi superior cuiva. 2. (în fotbal) a-și dribla adversarul. Vezi definitia »

plefturí, plefturésc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a da cu pleftura. 2. (fig.) a ocărî. Vezi definitia »

albișori s. m. pl. (dim.) bani Vezi definitia »