LAUREÁT s.m. și f. 1. (La romani) Învingător în competiții căruia i se decerna în semn de cinstire o cunună de lauri. 2. Cel care a obținut un înalt premiu pentru meritele sale într-un domeniu de activitate. [Pron. la-u-re-at. / < fr. lauréat, cf. lat. laureatus]. Vezi definitia »

DEPAREIÁT, -Ă, depareiați, -te, adj. (Filatelie; despre serii de mărci poștale) Care a fost descompletat. – V. depareia. Vezi definitia »

DIALECTIZÁT adj. v. dialectiza. [MDN] Vezi definitia »

ȚUGUIÁT, -Ă, țuguiați, -te, adj. Ascuțit, prelungit în formă de țugui. [Pr.: -gu-iat] – V. țuguia. Vezi definitia »

preaînființát, s.m. (înv.) Isus Cristos (considerat ca întrupat din fecioara Maria). Vezi definitia »