BULIÓN s. n. 1. supă de carne fiartă fără zarzavaturi. ◊ lichid obținut prin fierberea cărnii și ca mediu de cultură pentru microorganisme. 2. pastă, zeamă de roșii fierte. (< fr. bouillon) Vezi definitia »

KAÓN, kaóni, s.m. a. Particulă elementară, mezonul K. b. Mezon instabil care poate să prezinte sarcină electrică sau să fie neutră și este de aproximativ 970 de ori mai greu decât un electron. (din fr. kaon < vocab. științif. internaț. ka = kappa [de la mezonul K, denumirea sa anterioară) + suf. -on) [def. a. MDN, b. MW] Vezi definitia »

OSTEOFÓN, osteofoane, s. n. Dispozitiv electroacustic care transmite sunetele exterioare în urechea internă prin intermediul sistemului osos al capului. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéophone. Vezi definitia »

SUBTÓN s. n. (muz.) treapta a șaptea a unei game, la distanță de un ton întreg față de tonică. (< engl. subton) Vezi definitia »

PARHOMEÓN s.n. Aliterație. (< gr. parhomoion) Vezi definitia »