poámă (poáme), s. f. – 1. Fruct, rod. – 2. Fruct comestibil. – 3. (Trans.) Conservă de fruct uscat. – 4. (Mold.) Strugure; viță-de-vie. – 5. Castă, rasă, specie. – Mr. poame. Lat. pōma, pl. de la pōmum, interpretat ca sing. f. (Pușcariu 1345; Candrea-Dens., 1419; REW 6645), cf. it. poma, fr. pomme, alb. pemë. – Der. pomiță, s. f. (fructă, bobiță de fruct); pomușoară, s. f. (bobiță; coacăză, Ribes rubrum); pomar, s. m. (vînzător de struguri); pomar, s. n. (uscător de fructe); pomărie, s. f. (cantitate de fructe); pomoroage, s. f. pl. (Banat, cantitate de fructe). Vezi definitia »

voiéșniță (-țe), s. f. – Mentă sălbatică (Mentha silvestris). – Var. voieștniță, voiaș(t)niță. Bg. voneštnica (Conev 43). Vezi definitia »

EPÓDĂ s.f. 1. (În teatrul antic grecesc) A treia parte a cântecului unui cor, după strofă și antistrofă. 2. Poezie lirică cu caracter satiric, compusă din distihuri. [Cf. fr. épode, lat., gr. epodos < epi – deasupra, ode – cântec]. Vezi definitia »

TÉNTĂ s. f. 1. amestec, în diferite proporții, de apă și tuș sau orice alt colorant, folosit pentru a reda nuanța dorită într-o colorație. 2. (fig.) nuanță, culoare. 3. strat de culoare omogen, aplicat pe un suport. (< fr. teinte) Vezi definitia »

XANTÍNĂ s. f. Produs organic care se găsește în urină, în sânge, în ceai, cafea etc. – Din fr. xanthine. Vezi definitia »