poi, póiuri, s.n. (reg.) pleavă (de la sămânța de cânepă). Vezi definitia »

NORÓI¹, noroaie, s. n. 1. Pământ amestecat cu apă și muiat; glod, tină; loc, teren cu un asemenea pământ. ◊ Noroi de sapă (sau de foraj, de sondă) = fluid constituit dintr-un amestec de argilă sau marnă și apă, folosit în timpul săpării găurii de sondă. 2. Fig. Ceea ce murdărește și trebuie înlăturat; caracter, atitudine josnică, nedemnă; decădere morală; mediu decăzut, viciat. ◊ Expr. A împroșca pe cineva cu noroi sau a zvârli cu noroi în cineva = a calomnia, a defăima pe cineva. – Din bg. naroj. Vezi definitia »

PRUNDÓI, prundoaie, s. n. Insulă plutitoare în Delta Dunării, alcătuită din nămol, papură și rădăcini. – Prund + suf. -oi. Vezi definitia »

VOLINTIRÓI, volintiroi, s. m. (Înv.) Augmentativ al lui volintir. – Volintir + suf. -oi. Vezi definitia »

psifói (-i), s. n. – Mozaic. – Var. psifoaie. Ngr. ψηφί (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »