MEZOTÓRIU s.n. Izotop al radiului, obținut prin dezintegrarea radiului. [< fr. mésothorium]. Vezi definitia »

OSPÍCIU s.n. Spital, sanatoriu unde sunt îngrijiți alienații mintali. [Pron. -ciu. / cf. fr. hospice, it. ospizio, lat. hospitium]. Vezi definitia »

MAGNÉZIU s. n. Element chimic, metal moale, ușor, de culoare albă-argintie, maleabil și ductil, folosit la fabricarea aliajelor ușoare, în metalurgia nichelului, în fotografie etc. – Din fr. magnésium. Vezi definitia »

CAPILÍȚIU s. n. rețea tubulară protoplasmatică care încastrează sporii în corpii de fructificație la unele ciuperci. (< fr., lat. capillitium) Vezi definitia »

STRÁNIU, -IE, stranii, adj. (Livr.; adesea adverbial) Care iese din comun, care șochează prin aspect, manifestări etc.; neobișnuit, ciudat, bizar. – Din it. stranio. Cf. it. strano. Vezi definitia »