hălí (-lésc, -ít), vb. – 1. A lua, a pune mîna pe. – 2. A arunca (mingea). Origine incertă. Dicționarele, fără nici o explicație pe care s-o cunoaștem, confundă acest cuvînt cu cel anterior, ceea ce nu pare posibil (hăli circulă numai în Mold. și hali mai ales în Munt.; nu se spune niciodată hali pentru sensurile lui hăli, nici invers; și, în sfîrșit, trecerea semantică de la „a mînca” la „a arunca” pare dificil de explicat). Pare a fi vorba de un cuvînt sl. (Cihac, II, 133; DAR; Candrea), cf. rut. chałyty sja „a se grăbi”, pol. galić „a arunca mingea”, din sl. galiti „a sări”. Vezi definitia »

ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea. Vezi definitia »

RAVIÓLI s. m. inv. mâncare italienească constând din colțunași cu carne tocată, spanac, ouă și brânză, serviți cu sos. (< it. ravioli) Vezi definitia »

COLI¹- elem. col⁴(o). () Vezi definitia »

VIRȘLI, virșli, n.d. Carnat țaranesc, specific Țarii Hațegului, facut din carne de oaie, capra și vita și care se pregatește pentru consum prin fierbere Vezi definitia »