TÂRGMUREȘEÁNCĂ, târgmureșence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Târgu-Mureș. ♦ Locuitoare din municipiul Târgu-Mureș. – Târgmureșean + suf. -că. Vezi definitia »

COVĂȚÍCĂ, covățele, s. f. Diminutiv al lui covată. – Covată + suf. -ică. Vezi definitia »

INVÍTĂ s.f. (La jocul de cărți, la scrimă) Deschidere. [< fr. invite]. Vezi definitia »

FIERĂRÍȚĂ, fierărițe, s. f. Soția fierarului. – Din fierar + suf. -iță. Vezi definitia »

scofálă (-féli), s. f. – Perlă, comoară, praf de aur, obiect de valoare. Creație expresivă, probabil bazată la început pe a scobi „a face o gaură”. S-ar fi zis inițial cu sensul de felie, cînd era tăiată dintr-un fruct, în rotund, cf. scofleaje, s. f. (felie de dovleac) și scofală „deformare” în Damé. Însemna, prin urmare „lucru fără importanță” sau „fleacuri, nimicuri” și s-a folosit cu sens opus numai ca ironie, care ar fi urmat să fie sensul actual. Legătura cu fală „glorie” (Scriban) nu este posibilă. Der. scofeli, vb. (a scormoni, a scruta; Olt., a asambla, a reuni; a economisi), care presupune un sens primitiv, nestestat, de „a găuri”, pentru a cărui evoluție semantică, cf. sclipui și Graur, BL, VI, 146; scofîlci, vb. refl. (a se dărîma, a se ruina; a se trage la față, a se zbîrci, a se rida), pe care Tiktin îl lega greșit de falcă și Scriban de rus. kovylčati „a șchiopăta”; scofîlcitură, s. f. (cavitate, scobitură); scofleaje, s. f. (felie de dovleac sau de pepene); scofaină, s. f. (Banat, adîncitură, depresiune); scobîlți, vb. (Trans., a diminua, a reduce), prin contaminare cu cobîlț; scomîrlă, s. f. (Trans., om slab, vlăguit). Vezi definitia »