DEZMẮȚ, dezmățuri, s. n. 1. Purtare nerușinată, dezmățată, imorală; destrăbălare, deșănțare, dezmățare. 2. Fig. Debandadă, haos (2), anarhie. – Din dezmăța (derivat regresiv). Vezi definitia »

guíț interj. – Imită strigătul porcului. Creație expresivă, cf. coviț. – Der. guița, vb. (despre porci, a scoate strigăte), cf. bg. gucam (după Conev 57, din bg. kviči); guițătură, s. f. (guițat). După cum g(r)unguni, gurlui, gunguri înseamnă totodată „a guița” și „a gînguri”, această rădăcină expresivă trebuie să reunească ambele sensuri, cf. guț, s. m. (porumbel). Vezi definitia »

POPÂNDÉȚ, (1) popândeți, s. m., (2) popândețe, s. n. (Reg.) 1. S. m. Numele a două specii de rozătoare: a) șoarece de câmp; b) popândău (1). 2. S. n. Sperietoare de păsări; momâie, popândău (2), poponeț¹ (2). – Din popândău. Vezi definitia »

orbeț, -eață, orbeți -te adj. (intl., peior.) prost, ageamiu; fraier. Vezi definitia »

SCRIBĂRÉȚ, scribăreți, s. m. (Rar) Scriitor prost, lipsit de talent; literat care scrie mult și prost. – Scrib + suf. -ăreț. Vezi definitia »