Definita cuvantului mestecă
méstecă2, mésteci, s.f. (reg.) 1. boală contagioasă a oilor și caprelor, care le oprește secreția laptelui; răsfugă. 2. boală contagioasă la om și animale; răsfugă, dalac, bubă-neagră, cărbune, antrax. 3. plantă erbacee cu flori galbene folosită ca medicament împotriva bolilor amintite; răsfug.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu mestecă
HOLOGENÉZĂ s. f. teorie biologică potrivit căreia cauzele interne sunt principalele cauze ale evoluției. (< fr. hologenèse) Vezi definitia »
părăduiálă s.f. (reg. și fam.) risipă mare. Vezi definitia »
ȚÂRȚÂRÁTICĂ s. f. (În expr.) Poamă țârțâratică = varietate de struguri cu boabe mărunte și gust acrișor. – Din țârțâră + suf. -at-ică. Vezi definitia »
LEGÚMĂ s.f. 1. (Bot.) Tip de fruct dehiscent, cu două valve și semințe; păstaie. 2. Produs alimentar de origine vegetală; zarzavat. [< fr. légume, cf. lat. legumen]. Vezi definitia »
GREȘEÁLĂ, greșeli, s. f. Faptă, acțiune etc. care constituie o abatere (conștientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (și care poate atrage după sine un rău, o neplăcere); eroare; (concr.) ceea ce rezultă în urma unei astfel de fapte, acțiuni etc. ◊ Loc. adv. Fără greșeală = perfect. Din greșeală = fără voie, involuntar, neintenționat. – Greși + suf. -eală. Vezi definitia »