EXULTÁNȚĂ s.f. Exultație. [Cf. fr. exultance, it. esultanza]. Vezi definitia »

SUBSTÁNȚĂ s. f. 1. corp cu compoziție și structură chimică omogenă. ◊ materie. 2. categorie filozofică desemnând esența comună și stabilă a tuturor lucrurilor, precum și ceea ce există de sine stătător. ◊ substratul permanent al tuturor transformărilor. 3. (fig.) partea fundamentală, constitutivă a unui lucru; esență, esențial. (< fr. substance, lat. substantia) Vezi definitia »

UȘCHEÁLĂ s. f. (Arg.) 1. Hoinăreală. 2. Plecare repede, pe neașteptate dintr-un loc. – Ușchi + suf. -eală. Vezi definitia »

HOLOMETÁBOLĂ adj. (despre insecte) cu metamorfoză completă (larvă, nimfă și imago). (< fr. holométabole) Vezi definitia »

TANATOCENÓZĂ s. f. necrocenoză. (< fr. thanatocénose) Vezi definitia »