MANÉVRĂ s.f. 1. Manevrare. 2. (Mil.; la pl.) Pregătire tactică a trupelor terestre sau a flotei în condiții asemănătoare cu cele de pe câmpul de luptă; (p. ext.) deplasare a unei armate sau a unei flote pe câmpul de luptă pentru a da inamicului o lovitură neașteptată. 3. Totalitatea operațiilor de compunere și de descompunere a trenurilor, de conducere a unei nave etc. ♦ (Mar.) Frânghie folosită la legarea și mânuirea pânzelor, la legarea catargelor etc. 4. (Fig.) Uneltire, intrigă, mașinație. [Cf. fr. manoeuvre, rus. manevr, germ. Manöver < lat. manus – mână, opera – lucru]. Vezi definitia »

TEPÁLĂ s.f. (Bot.) Element constitutiv al periantului. [< germ. Tepale]. Vezi definitia »

FĂIOÁRĂ s. f. (Reg.) Diminutiv al lui făină. [Pr. și: fă-i-oa-] Vezi definitia »

năboitúră, năboitúri, s.f. (reg.) loc inundat de ape, mâlit. Vezi definitia »

izbucneálă, izbucnéli, s.f. (pop.) izbucnire. Vezi definitia »