REZIDÉNȚĂ s. f. 1. reședință. 2. drept și stare a cuiva care se stabilește într-o țară străină în calitate de rezident (I, 2). (< fr. résidence, germ. Rezidenz) Vezi definitia »

telenovelită, telenovelite s. f. (pub., peior.) mania vizionării serialelor de televiziune (mai ales a celor sud-americane). Vezi definitia »

SCÚLPTORIȚĂ, sculptorițe, s. f. Femeie care se ocupă cu sculptura. – Sculptor + suf. -iță. Vezi definitia »

BECAȚÍNĂ, becaține, s. f. Becață. – După fr. bécassine. Vezi definitia »

DEPENDÍNȚĂ s.f. Clădire, încăpere care depinde de o construcție principală; încăpere accesorie (bucătărie, baie etc.) a unei locuințe. [< fr. dépendance]. Vezi definitia »