REZISTÉNT,-Ă, rezistenți, -te, adj. (Despre lucruri) Care rezistă; durabil, trainic. ♦ (Despre materiale) Care nu-și modifică ușor proprietățile sub acțiunea unui agent fizico-chimic. ♦ (Despre ființe) Care nu se lasă doborât, care suportă bine o boală, o oboseală, o supărare etc.; puternic, tare; dârz, neclintit. – Din fr. résistant, it. resistente. Vezi definitia »

CONVULSIVÁNT, -Ă adj., s. n. (substanță) care provoacă convulsii. (< fr. convulsivant) Vezi definitia »

ANTIPOLUÁNT, -Ă, antipoluanți, -te, adj. s. m. (Procedeu, substanță, bacterie) care este folosit împotriva poluării. [Pr.: -lu-ant] – Anti- + poluant. Vezi definitia »

DEFORMÁNT, -Ă adj. Care deformează. [< fr. déformant]. Vezi definitia »

ghivént (ghivénturi), s. n. – 1. Șanț elicoidal pentru înfiletare. – 2. Filet. Germ. Gewinde (Tiktin). Este dublet de la ghint, s. n. (șanț elicoidal pentru înșurubare; șanț în formă de spirală făcut pe suprafața internă a unei arme de foc; țintă ornamentală) intrat prin intermediul pol. gwint, rut. gvint (Cihac, II, 120; Berneker 365). – Der. ghintui, vb. (a perfora, a înșuruba, a fileta; a face șanțul la armele de foc; a încrusta). Vezi definitia »