ABRAHIOCEFALÍE s.f. (Med.) Lipsa congenitală a brațelor și a capului. [Gen. -iei. / < fr. abrachiocéphalie, cf. gr. a – fără, brachion – braț, kephale – cap ]. Vezi definitia »

PARALEXÍE s. f. tulburare a vorbirii în citirea deformată a cuvintelor. (< fr. paralexie) Vezi definitia »

ETNOTANATOLOGÍE s. f. disciplină etnologică având ca obiect de studiu riturile de înmormântare ale unui popor. (< etno- + tanatologie) Vezi definitia »

ECOFIZIOLOGÍE s. f. 1. disciplină care studiază fiziologia diferitelor grupe de organisme în corelație cu mediul natural. 2. (în țările de limbă engleză) ecologie. (< engl. ecophysiology) Vezi definitia »

ARMISTÍȚIE s. f. v. armistițiu. Vezi definitia »