BENZÉNIC, -Ă, benzenici, -e, adj. (Despre corpuri sau grupuri moleculare) În a cărui compoziție intră benzenul; care aparține familiei benzenului. – Fr. benzénique. Vezi definitia »

GÁLIC², -Ă, galici, -ce, adj. Care aparține galilor¹, privitor la gali¹. Războaiele galice. ◊ Cocoșul galic = emblemă (reprezentând un cocoș) care simbolizează Franța. ♦ (Substantivat, f.) Limba celtă vorbită de gali¹. – Din lat. Gallicus. Vezi definitia »

COMÁRNIC, comarnice, s. n. 1. Colibă mică în care locuiesc ciobanii la stână; umbrar pentru ciobani. 2. Adăpost la stână care servește la păstrarea și la uscarea cașului. 3. Poliță, scândură sau leasă de nuiele pe care se pune cașul la uscat. – Din bg. komarnik. Vezi definitia »

NEOLINGVÍSTIC, -Ă, neolingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent lingvistic caracterizat prin importanța acordată împrumuturilor, prin negarea legilor lingvistice și prin explicarea cu ajutorul ariilor lingvistice a deosebirilor dintre limbi înrudite. 2. Adj. De neolingvistică. Școala neolingvistică. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguistica. Vezi definitia »

PSÁLTIC, -Ă, psaltici, -ce, adj. Care aparține psalmilor, privitor la psalmi; psalmic. – Psalt + suf. -ic. Vezi definitia »