vínă (-ni), s. f. – 1. Culpă, delict. – 2. Greșeală, eroare. Sl. vina „acuzație” (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 457). – Der. vinovat, adj. (culpabil, inculpat), din sl. vinovatŭ; nevinovat, adj. (inocent); (în)vinovăți, vb. (a acuza, a pune pe seama, a culpabiliza); vinovăție, s. f. (culpabilitate); vinovăție, s. f. (culpabilitate); nevinovăție, s. f. (inocență). Vezi definitia »

OSTEOFIBRÓZĂ s. f. osteoză prin degenerescență fibroasă a măduvei. (< fr. ostéofibrose) Vezi definitia »

SCAFOIDÍTĂ, scafoidite, s. f. Inflamație a osului scafoid. [Pr.: -fo-i-] – Din fr. scaphoïdite. Vezi definitia »

PLÁTCĂ¹ s. f. (În expr.) A intra (în) platcă = a) a pierde o partidă la jocul de cărți; b) a trebui să plătească o datorie. A pune (sau a face pe cineva) platcă = a face (pe cineva) să piardă la jocul de cărți. A rămâne platcă = a rămâne de rușine, a se face de râs. – Din scr., pol. platka. Vezi definitia »

CATACÓMBĂ, catacombe, s. f. Galerie subterană, naturală sau artificială, care servea primilor creștini drept refugiu, loc de cult și de înmormântare; p. gener. orice subterană în formă de coridor lung și îngust. – Din fr. catacombe, it. catacomba. Vezi definitia »