AUTODEFINIȚIE s. f. caracterizare a propriei persoane. (< auto¹- + definiție) Vezi definitia »

METROLOGÍE s.f. 1. Parte a fizicii care studiază unitățile de măsură și metodele de măsurare a mărimilor fizice. 2. Totalitatea activităților legate de măsurători, etaloane etc. [Gen. -iei. / < fr. métrologie, cf. gr. metron – măsură, logos – știință]. Vezi definitia »

AXIOLOGÍE (‹ fr. {i}; {s} gr. axios „valoros” + logos „studiu”) s. f. Disciplină filozofică care studiază valorile; teoria valorilor. Bazele a. ca disciplină aparte au fost puse în a doua jumătate a sec. 19, de R.H. Lotze și în continuare de Fr. Nietzsche, dar mai ales de școala reprezentanților neokantieni de la Baden (W. Wildelband, H. Rickert) cărora li se datorează distincțiile riguroase între valoare și existență, sens și valoare, valori și lucruri. Importante contribuții au adus ulterior M. Scheler, N. Hartmann, precum și filozofii români: A.D. Xenopol, P. Andrei, L. Blaga, T. Vianu, E. Speranția, P. Comarnescu. Vezi definitia »

CRISTALOFOBÍE s. f. teamă patologică de obiectele de cristal și (p. ext.) de cioburi și oglinzi. (< fr. cristallophobie) Vezi definitia »

TRUPEȘÍE s. f. (Pop.) Constituție fizică robustă. – Trupeș + -suf. -ie. Vezi definitia »