PROLÓG², prologuri, s. n. 1. Parte a unei piese antice de teatru care preceda intrarea corului în scenă și în care se expunea subiectul și se făcea apel la bunăvoința spectatorilor. 2. Parte introductivă a unei opere literare, dramatice sau muzicale, care prezintă evenimentele premergătoare acțiunii sau elemente care îi înlesnesc înțelegerea; p. ext. introducere, prefață. – Din fr. prologue. Vezi definitia »

PAPIROLÓG, papirologi, s. m. (Rar) Specialist în papirologie. – Din fr. papyrologue. Vezi definitia »

PEDAGÓG, -Ă s.m. și f. Cel care instruiește, educă pe copii, pe tineri; (p. ext.) educator. ♦ Specialist în pedagogie. [Cf. fr. pédagogue, lat. paedagogus, gr. pais – copil, agogos – care conduce]. Vezi definitia »

SCIENTOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în scientologie. (< scientologie) Vezi definitia »

polilóg (-gă), adj. – Guraliv, limbut. Ngr. πολύλογος (Gáldi 232). Sec. XVIII, înv. – Der. poliloghie (var. polologhie), s. f. (vorbărie, flecăreală, pălăvrăgeală), din ngr. πολυλογία. Vezi definitia »