Definita cuvantului atrățel
atrățél (atrățéi), s. m. – Plantă, limba cîinelui (Cynoglossum officinale). Mag. atracél „Borrago officinalis” (Cihac, II, 477; DAR; Gáldi, Dict., 83).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu atrățel
sfeșnicél, sfeșnicéle, s.n. (reg.) 1. șfeșnic mic, șfeșnicuț. 2. plantă cu tulpina foarte scurtă și cu o singură floare albastră-azurie; cupă. Vezi definitia »
BOSTĂNÉL, bostănei, s. m. (Reg.) 1. Diminutiv al lui bostan. 2. Dovlecel. – Bostan + suf. -el. Vezi definitia »
SPĂCÉL, spăcele, s. n. (Reg.) Obiect de îmbrăcăminte femeiască, asemănător cu ia. – Din spate + suf. -ic-el. Vezi definitia »
arășel! interj. (țig.) taci! Vezi definitia »
ciocănel, ciocănele s. n. (dim.) pulpă de pui. Vezi definitia »