Definita cuvantului atrățel
atrățél (atrățéi), s. m. – Plantă, limba cîinelui (Cynoglossum officinale). Mag. atracél „Borrago officinalis” (Cihac, II, 477; DAR; Gáldi, Dict., 83).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu atrățel
muscél, muscéle, s.n. (reg.) 1. deal înalt de 400 metri. 2. (la pl.) șir de dealuri. 3. imaș (islaz) de vite. Vezi definitia »
PODURÉL, podurele, s. n. (Rar) Podeț. – Pod + suf. -urel. Vezi definitia »
púdel (púdeli), s. m. – Cîine de vînătoare pentru păsări acvatice. Germ. Pudel. Vezi definitia »
VĂTRĂRÉL, vătrărele, s. n. (Rar) Vătrăiaș. – Din vătrar + suf. -el. Vezi definitia »
UNICÉL, -ÍCĂ, unicei, -ele, s. m. și f. (Pop.) Termen de alintare pentru o persoană dragă. – Din unic + suf. -el. Vezi definitia »