Definita cuvantului atu
atú (-uúri), s. n. – 1. (La cărțile de joc) Cartea cu cea mai mare valoare. – 2. (Arg.) Bani, biștari. – Var. ata. Fr. atout, cf. ngr. τò ἀτού. Var. (pl. atale) nu este, cum afirmă DAR, „o formă românizată” din fr., ci der. de la pl. grec. Pentru uzul argotic, cf. Graur, BL, V, 222.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu atu
IMPROMPTÚ s.n. Piesă instrumentală, de proporții reduse, cu caracter de improvizație, scrisă de obicei pentru pian sau un alt instrument cu acompaniament de pian. ♦ (Rar) Improvizație poetică. [Pron. empromptü. / < fr. impromptu, cf. lat. in promptu – la repezeală, pe negândite]. Vezi definitia »
ATÚ s.n. 1. Carte de joc de culoare socotită în mod convențional superioară celorlalte cărți. 2. Situație, element, poziție care oferă un avantaj sau superioritate într-o anumită împrejurare. [Pl. -uri. / < fr. atout, cf. à tout]. Vezi definitia »
la sfântu’ așteaptă expr. (pop.) niciodată. Vezi definitia »
PASPARTÚ, paspartuuri, s. n. 1. Cheie cu care se poate deschide orice broască obișnuită; șperaclu. 2. Fig. Mijloc de pătrundere într-un anumit cerc, într-o anumită problemă etc. [Scris și: passe-partout] – Din fr. passe-partout. Vezi definitia »
IMPROMPTU EMPROMTü/ s. n. 1. (muz.) piesă instrumentală cu caracter improvizatoric (pentru pian), în formă de lied. 2. improvizație poetică. (< fr. impromptu) Vezi definitia »