Definita cuvantului aură
áură (-re), s. f. – Boare, zefir. – Mr. avră, megl. aură. Lat. (it.) aura (sec. XIX). Este cuvînt folosit aproape exclusiv de poeții romantici, și are aspect de italienism. Totuși, pare să fi fost popular în trecut, deoarece se conservă în dialecte. În Candrea-Dens., 121, apare ca cuvînt popular.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu aură
PERICARDÍTĂ s. f. inflamație a pericardului. (< fr. péricardite) Vezi definitia »
PERINEFRÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesutului din jurul rinichilor. [Cf. fr. périnéphrite]. Vezi definitia »
MINICRÓNICĂ s. f. cronichetă; microcronică. (< mini1- + cronică) Vezi definitia »
ventúză (-ze), s. f. – Organ sau recipient care se fixează pe ceva. – Mr. vinduză. Fr. ventouse; mr., din it. ventosa, cf. ngr. βεντοῦσα, venduza. Vezi definitia »
FRECVÉNȚĂ s.f. 1. Repetare, reluare deasă și regulată a unei mișcări, a unei acțiuni etc. ♦ Participare a studenților sau a elevilor la cursuri. 2. Mărime egală cu numărul de vibrații pe secundă ale unei mișcări vibratorii. [< lat. frequentia, cf. it. frequenza]. Vezi definitia »