Definita cuvantului auș
aúș (-și), s. m. – Bătrân, moș, bunic. – Mr. auș. Lat. ăvus, al cărui rezultat normal *au a dispărut. Forma auș indică adăugarea unui suf. dim. -uș (Candrea-Dens., 122; DAR; REW 839); după Pușcariu, Dacor., VIII, 324, acest suf. se datorează unei contaminări cu neaoș; însă o astfel de contaminare se explică anevoie plecîndu-se de la lat. *au față de neaoș (cf. și diferența de accent), și este mai curînd o impresie întemeiată pe aspectul actual al ambelor cuvinte. După Pascu, Beiträge, 8, ar fi un der. de la neauă „zăpadă” și ar însemna „alb ce neaua”, părere prea extravagantă. Cuvîntul este rar, a fost atestat în Olt., dar astăzi apare exclusiv în dicționare. Der. aușel, s. m. (pasăre, Regulus cristatus), cu suf. dim. -el (DAR; Candrea). După Țicăloiu, ZRPh., XLI, 588 și Scriban, din lat. pop. *aucellus „păsărică”, cf. it. uccello, v. fr. oisel (› fr. oiseau); dar, pe lîngă dificultatea fonetică, nu se înțelege aplicarea unui nume generic la o singură specie de pasări.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu auș
GAZETĂRÁȘ, gazetărași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui gazetar; gazetar neînsemnat, fără experiență, fără valoare. – Gazetar + suf. -aș. Vezi definitia »
TUȘ1 s. n. 1. cerneală (neagră), rezistentă la apă, folosit în desene, la ștampile ,poligrafie etc. ◊ desenul executat. 2. substanță, solidă sau lichidă, obținută din negru de fum, pentru desene. (< germ. Tusche, rus. tuș) Vezi definitia »
spulberíș s.n. (reg.) 1. viscol. 2. troian de zăpadă. 3. (înv.) pământ neroditor. Vezi definitia »
BUHĂIÉȘ, buhăieși, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui buhai1. Vezi definitia »
SMEURÍȘ2 s. m. (Trans., Bucov.; Var.) Zmeuriș2. Vezi definitia »