tighél (-luri), s. n. – 1. Cusătură vizibilă cu rol de ornament. – 2. Ceartă, perdaf. – Tc. tegel, forma vulgară în loc de teyel (Șeineanu, II, 360; Tiktin; Candrea). – Der. tigheli, vb. (a face un tighel). Vezi definitia »

ENCEFALOCÉL s. n. hernie a encefalului. (< fr. encéphalocèle) Vezi definitia »

LARINGOCÉL s. n. tumoare a laringelui. (< fr. laryncogèle) Vezi definitia »

ACÉL, adj., si pron. Aceea pron. f. (cu sensul n.): de aceea -Din mr. A el, megl. Telea, istr. Tel(a), lat. Ecce ille devenit Ecce illum sau Eccum illum Vezi definitia »

OSTROVÉL, ostrovele, s. n. Diminutiv al lui ostrov; ostrovuț. – Ostrov + suf. -el. Vezi definitia »