DIALECTOLOGÍE s. f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul dialectelor și al graiurilor (unei limbi). [Pr.: di-a-] – Din fr. dialectologie. Vezi definitia »

CAVITÁȚIE s.f. Fenomen constând în producerea într-un curent de lichid a unui vid parțial, în care se formează bule de vapori care provoacă izbituri în pereții conductei prin care circulă lichidul. [Gen. -iei, var. cavitațiune s.f. / cf. fr. cavitation]. Vezi definitia »

ORGANOFILÍE s. f. filogenie a organelor. (< fr. organophylie) Vezi definitia »

TELEGRAFÍE s.f. Transmitere la distanță a unor semne grafice și înregistrarea lor cu ajutorul telegrafului. ♦ Telegrafie fără fir = radiotelegrafie. [Gen. -iei. / < fr. télégraphie]. Vezi definitia »

PALEOBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază organismele fosile animale și vegetale. V. paleontologie. [Pr.: -le-o-bi-o-] – Din fr. paléobiologie. Vezi definitia »