BOX¹ s. n. 1. Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcați în mănuși speciale; pugilistică, pugilism, pugilat. 2. Armă albă, alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete și cu o creastă de sinuozități, cu care se atacă ținând pumnul strâns. – Din fr. boxe. Vezi definitia »

INÓX s. n. Metal, aliaj cu proprietăți inoxidabile; p. ext. obiect din acest material. – Din fr. inox. Vezi definitia »

JÚKE-BOX, juke-boxuri, s. n. (Englezism) Tonomat. [Pr.: giú(k)-box] – Din engl., fr. juke-box. Vezi definitia »

box s. m. – Sport în care doi adversari se luptă pe ring. Engl. box, prin intermediul fr. boxe. – Der. boxer, s. m., din fr. boxeur (uneori se scrie ca în fr.). Vezi definitia »

SLOW-FOX s.n. Melodie cu ritm de foxtrot lent. [Pron. slóu-fox. / < engl. slowfox]. Vezi definitia »