SINONÍMIC, -Ă I. adj. referitor la sinonimie. ♦ derivație ~ă = procedeu stilistic potrivit căruia două sau mai multe cuvinte cu sensuri apropiate ajung să desemneze același lucru. II. s. f. 1. ramură a lingvisticii care studiază sinonimele. 2. totalitatea sinonimelor unei limbi. (< fr. synonymique, /II/ germ. Synonymik) Vezi definitia »

ANGIONEVROTÍC, -Ă adj. de natura angionevrozei. (< fr. angioneurotique) Vezi definitia »

AXIOMÁTIC, -Ă adj. Întemeiat pe o axiomă, cu caracter de axiomă. ◊ Metodă axiomatică = metodă științifică de expunere care, pornind de la propoziții prime (axiome), deduce noi propoziții, numite teoreme. [< fr. axiomatique]. Vezi definitia »

PROLÉPTIC, -Ă, proleptici, -ce, adj. Referitor la prolepsă, de prolepsă. – Din fr. proleptique. Vezi definitia »

STEREOSTÁTIC, -Ă I. adj. referitor la stereostatică. II. s. f. ramură a fizicii care studiază echilibrul corpurilor solide. (< fr. stéréostatique) Vezi definitia »