OMOTERMÍE s. f. (fiz.) caracteristica unui corp cu temperatură omogenă și constantă. ◊ scădere treptată a temperaturii oceanice de la suprafață spre fund. (< fr. homothermie) Vezi definitia »

DEXTROPOZÍȚIE s. f. deviație spre dreapta a unui organ al corpului, obișnuit în partea stângă. (< fr. dextroposition) Vezi definitia »

CRANIOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile craniului. (< fr. crâniopathie) Vezi definitia »

CULTUROLOGÍE s. f. Știință generală despre cultură și civilizație. – Din engl. culturology. Vezi definitia »

TENSOMETRÍE s. f. Ansamblul metodelor experimentale utilizate pentru determinarea tensiunilor din piesele finite supuse la solicitări, prin măsurarea deformațiilor în câteva puncte de pe suprafața piesei. – Din fr. tensométrie. Vezi definitia »