CÁLUS s. n. 1. țesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura unui os. ♦ ~ vicios = sudare defectuoasă a unei fracturi. 2. țesut vegetal de cicatrizare a organelor rănite. (< fr. calus, lat. callum, îngropare) Vezi definitia »

fârlifús, fârlifúși, s.m. (reg.) om slăbuț, de constituție delicată. Vezi definitia »

NIMBOSTRÁTUS s. m. formație de nori de culoare cenușie, dispuși într-un strat neîntrerupt, la un plafon de 5⁰-80⁰ m, care produc precipitații. (< fr. nimbo-stratus) Vezi definitia »

CAMERARIUS, Rudolf Jacob (1665-1721), botanist și fiziolog german. Prof. univ. la Tübingen. Promotor al cercetării genetice. A contribuit la fundamentarea teoriei sexualității în lumea vegetală; a descris rolul staminelor, pistilului și polenului în fertilizare. Vezi definitia »

CÓSINUS, cosinusuri, s. n. (Mat.) Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu sinusul unghiului complementar. – Din fr. cosinus. Vezi definitia »