EXTÍNCȚIE s.f. (Rar) Stingere, slăbire (a unei acțiuni, a unei oscilații etc.); dispariție totală. [Gen. -iei, var. extincțiune s.f. / cf. fr. extinction]. Vezi definitia »

EPIFITÍE s. f. boală care atacă diverse plante din același loc. (< fr. épiphytie) Vezi definitia »

COTERÍE s. f. grup de persoane care își apără reciproc interesele, care urmăresc scopuri ascunse; gașcă, clică. (< fr. coterie) Vezi definitia »

ETOLOGÍE s. f. 1. disciplină având ca obiect studiul moravurilor popoarelor. 2. știință care studiază comportamentul, modul de viață al animalelor și plantelor. 3. știința legilor care determină formarea caracterelor. (< fr. éthologie) Vezi definitia »

SKIASCOPÍE s.f. v. schiascopie. Vezi definitia »