Definita cuvantului epocă
ÉPOCĂ, epoci, s. f. 1. Perioadă în dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate, care se deosebește de celelalte prin anumite evenimente caracteristice, însemnate; eră (2.) ◊ Expr. A face epocă = a atrage atenția, a face vâlvă, a se impune la un moment dat; a marca o modă. 2. Timp în care se repetă, periodic, același lucru în aceleași condiții. Epoca topirii zăpezilor. 3. Subdiviziune a unei perioade geologice. [Acc. și: epócă. – Var.: (înv.) épohă s. f.] – Din fr. époque.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu epocă
ETRÁVĂ s. f. piesă de rezistență din osatura unei nave, situată la proră. (< fr. étrave) Vezi definitia »
CREATÚRĂ s.f. Ființă, făptură; (peior.) individ. ♦ Protejat, acolit (al unui om influent). [Cf. fr. créature, lat. creatura]. Vezi definitia »
FTIRIÁZĂ s. f. 1. boală de piele produsă de păduchi. 2. pediculoză a pubisului. 3. boală a plantelor cauzată de afide. (< fr. phtiriase) Vezi definitia »
CÂRPITÚRĂ, cârpituri, s. f. Reparație sumară sau prost executată; (conc.) petic. ♦ (Concr.) Obiect de îmbrăcăminte vechi, rupt (și peticit). – Cârpi + suf. -tură. Vezi definitia »
OSTEÍTĂ s. f. inflamație a țesutului osos. (< fr. ostéite) Vezi definitia »