Definita cuvantului epocă
ÉPOCĂ, epoci, s. f. 1. Perioadă în dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate, care se deosebește de celelalte prin anumite evenimente caracteristice, însemnate; eră (2.) ◊ Expr. A face epocă = a atrage atenția, a face vâlvă, a se impune la un moment dat; a marca o modă. 2. Timp în care se repetă, periodic, același lucru în aceleași condiții. Epoca topirii zăpezilor. 3. Subdiviziune a unei perioade geologice. [Acc. și: epócă. – Var.: (înv.) épohă s. f.] – Din fr. époque.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu epocă
FRÁGĂ, fragi, s. f. Partea comestibilă a fragului1 (considerată în mod greșit drept fruct), compusă din receptaculul cărnos și roșu pe suprafața căruia se găsesc presărate fructele. 2. Compus: fragă-tătărească = plantă erbacee cu frunze dințate, cu flori așezate la subsuoara frunzelor și cu fructe roșii (Blitum virgatum). 3. (Reg.; uneori determinat prin „de pom”) Dudă. [Var.: frag s. m.] – Lat. fraga. Vezi definitia »
isprăvitúră s.f. (înv.) ducere la capăt, terminare. Vezi definitia »
crivínă, crivíne, s.f. (reg.) 1. desiș de mărăcini mari, cu arbori subțiri; pădurice de arbori tineri; luncă. 2. loc umed, mlăștinos. 3. pământ lucrat, cultivat; țarină. Vezi definitia »
PORTSCÚLĂ s.f. Piesă care susține lama, cuțitul etc. unei mașini; portunealtă. [< port- + sculă, după fr. porte-outil]. Vezi definitia »
PROPANÓNĂ s. f. (Chim.) Acetonă. – Din fr. propanone. Vezi definitia »