pomăzuí (-uiésc, pomăzuít), vb. – 1. A unge. – 2. A consacra, a unge. Sl. pomazati (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 88), cf. maslu. – Der. pomazanic, adj. (înv., închinat), din sl. pomazanikŭ; pomazanie, s. f. (consacrare), din sl. pomazanije; pomăzuitură, s. f. (înv., pămătuf de bumbac pentru uns). Vezi definitia »

ȘTREFUÍ, ștrefuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A amenda. – Din ștreaf (= ștraf). Vezi definitia »

ALEGĂDUÍ, alegăduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndestula, a mulțumi pe cineva. – Magh. elégedni. Vezi definitia »

șpănuí¹, șpănuiésc, vb. IV (reg.; despre bușteni) 1. a despica buștenii în șpani (fâșii). 2. a despica șpanii pentru a face șindrile. 3. a tăia scânduri cu gaterul. Vezi definitia »

hăsnuí, hăsnuiésc, vb. IV (reg., înv.) 1. a fi de folos (la ceva), a folosi (la ceva). 2. a avea folos, a se folosi, a uza. 3. a da naștere, a cauza. Vezi definitia »