RENÁȘTERE, renașteri, s. f. Faptul de a renaște; trezire la o viață nouă; refacere; avânt, reînflorire, reviriment. ♦ (Și ca n. pr.) Mișcare social-politică și culturală, din sec. XIV până în sec. XVI, în Europa occidentală, caracterizată prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și artelor, prin trezirea interesului pentru cultura antică; epocă din istoria Europei în care s-a manifestat această mișcare. – Din renaște. Vezi definitia »

de nicio culoare expr. deloc. Vezi definitia »

MUZICALIZÁRE s.f. Acțiunea de a muzicaliza și rezultatul ei. [< muzicaliza]. Vezi definitia »

văieráre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. văierắrii; pl. văierắri Vezi definitia »

ÎNVÂLTORÍRE, învâltoriri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se învâltori; învolburare. – V. învâltori. Vezi definitia »