utăluí (-uésc, -ít), vb. – A urî. Mag. utálni (Tiktin). Sec. XVI, înv. Vezi definitia »

ticuí, pers. 3 tícuie, vb. IV (reg.) a ciuguli (găina); a se lovi, a se împunge cu râtul (porcii). Vezi definitia »

HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică. Vezi definitia »

șfirțuí, șfirțuiésc, vb. IV (reg.) a însăila. Vezi definitia »

încujluí, încujluiésc, vb. IV refl. (reg., înv.) a intra în relații de amor cu cineva; a se năvădi, a se îngurlui, a se încuiba, a se cuibări. Vezi definitia »