Definita cuvantului epuizare
EPUIZÁRE, epuizări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) epuiza; terminare, isprăvire. 2. Operație de îndepărtare cu ajutorul pompelor a apelor din interiorul unei săpături sau al unui batardou în vederea executării unor lucrări de construcții. 3. Pierdere a capacității funcționale a unui organ, a unui sistem sau a întregului organism în urma unei solicitări excesive; extenuare, oboseală, uzură [Pr.: -pu-i-] – V. epuiza
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu epuizare
CIANURÁRE, cianurări, s. f. Operație industrială de extragere a metalelor nobile din minereuri sărace cu ajutorul unei soluții de cianură de sodiu. [Pr.: ci-a-] – După fr. cyanuration. Vezi definitia »
REZINÁRE s.f. Acțiunea de a rezina și rezultatul ei; rezinaj. [< rezina]. Vezi definitia »
OȘTÍRE, oștiri, s. f. (Pop.) Armată, oaste, oștime. – V. oști. Vezi definitia »
INSUBORDONÁRE s.f. (Rar) Nesupunere la ordine; neascultare; indisciplină. [Cf. fr. insubordination]. Vezi definitia »
tingíre (-ri), s. f. – Vas în care se gătește mîncare. – Mr. tengire, tingire. Tc. tencere (Șeineanu, II, 360; Lokotsch 2066; Ronzevalle 67), cf. ngr. τεντζέρης, bg., sb. tengere. Vezi definitia »