TẤRNĂ, târne, s. f. (Reg.) I. 1. Coș de nuiele, mai larg la gură decât la fund (prevăzut cu două toarte); coșarcă, târnog. ♦ Stup de albine făcut din nuiele împletite. 2. Unealtă de pescuit pești mici, făcută din nuiele împletite. 3. Vas mare cu care se transportă mâncarea lucrătorilor la câmp. II. Art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Var.: târn s. n.] – Cf. bg. trăvna. Vezi definitia »

tonoveálă s.f. (reg.) pământ călcat pentru zidirea caselor. Vezi definitia »

METALOTÉHNICĂ s.f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu prelucrarea metalelor; metalurgie prelucrătoare. [Gen. -cii. / < metalo- + tehnică]. Vezi definitia »

punguiálă, punguiéli, s.f. (reg.) 1. pungășire, furt. 2. căutare, scotocire prin buzunare după bani. Vezi definitia »

pițigánă, pițigáne, s.f. (reg.) femeiușca pițigoiului. Vezi definitia »