ASIMILÁȚIE s. f. 1. asimilare. 2. totalitatea proceselor metabolice de sinteză care au loc în organismele vii; anabolism. (< fr. assimilation, lat. assimilatio) Vezi definitia »

ALUMINOTERMÍE (‹ fr. {i}; {s} fr. aluminium + gr. thermos „cald”) s. f. Procedeu de obținere a temperaturilor ridicate (c. 3.000 ºC) prin reacția exotermă dintre pulberea de aluminiu și un oxid metalic, folosit la sudarea metalelor, în bombele incendiare etc. A fost descoperit (1859) de N.N. Beketov. Vezi definitia »

ANGIOPATÍE s.f. (Med.) Boală a vaselor sanguine. [Pron. -gi-o-, gen. -iei. / < fr. angiopathie, cf. gr. angeion – vas, pathos – boală]. Vezi definitia »

LIPEMÍE s.f. (Med.) Cantitatea totală a lipidelor din sânge. [Gen. -iei. / < fr. lipémie, cf. gr. lipos – grăsime, haima – sânge]. Vezi definitia »

ORTODONTOLOGÍE s. f. disciplină medicală care se ocupă cu studiul și tratamentul anomaliilor dentomaxilare. (< fr. orthodontologie) Vezi definitia »