obosí (obosésc, obosít), vb. – A se osteni, a se plictisi, a i se urî de... Sb., slov. obositi „a ajunge desculț”, din sl. bosi „desculț” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 221; Tiktin; Pușcariu, Lr., 282). În Olt. și Munt. (ALR, I, 102); în Mold. este preferat osteni. – Der. oboseală, s. f. (osteneală); obositor, adj. (care obosește). Vezi definitia »

botos-botosi: papuci (fam.), de obicei confectionati din panza sau din blana, asemanatori cu ghetele. Vezi definitia »

GARNISÍ vb. I. tr. 1. a împodobi, a orna. 2. (mar.) a înfășura, pentru protecție, o parâmă în zona unde e supusă frecării. II. refl. a se umple (de), a se îmbolnăvi. (după fr. garnir) Vezi definitia »

AMIROSÍ vb. IV. v. mirosi. Vezi definitia »

neglijarisí, neglijarisésc, vb. IV (înv.) a neglija. Vezi definitia »