CIOȘMOLÍ, cioșmolesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre oameni) A se frământa, a se zvârcoli (în așternut). ♦ A se codi, a ezita să facă ceva. [Var.: cioșmălí vb. IV.] – Et. nec. Vezi definitia »

CIULÍ, ciulesc, vb. IV. Tranz. 1. (Despre animale) A ridica urechile ținându-le drept în sus (pentru a-și încorda auzul). 2. Fig. (Despre oameni) A-și încorda auzul pentru a desluși un zgomot, a asculta cu atenția încordată. – Cf. scr. čuljiti. Vezi definitia »

SOLI- elem. „unic, singular”. (< fr. soli-, cf. lat. solus) Vezi definitia »

șámili s.m. (reg.) scăunel. Vezi definitia »

PROLI- elem. „copil, lăstar”. (< fr. proli-, cf. lat. proles) Vezi definitia »