VALECÚLĂ s. f. (anat., bot.) depresiune ușoară pe suprafața unui organ; spațiul între două ridicături sau dungi. (< fr. vallécule, lat. vallecula) Vezi definitia »

corbáncă, corbánce, s.f. (reg.) specie de pește cu spinarea verde-cafenie; batcă. Vezi definitia »

IBÂNCĂ – derivativ al unei înjurături neliterare de origine slavă Vezi definitia »

DERÍVĂ s.f. I. 1. Unghi format de axa longitudinală a unei nave sau a unui avion cu drumul de urmat sub acțiunea curenților maritimi sau aerieni. ◊ A merge în derivă = a naviga în voia vântului și a valurilor. 2. Unghi format, la tragerile indirecte cu tunul, de planul de tragere cu planul de ochire. II. Partea verticală fixă a ampenajului unui avion, al unui planor. [< fr. dérive, it. deriva]. Vezi definitia »

EXOSMÓZĂ s. f. ieșire a unui lichid, prin osmoză, din membrana poroasă. (< fr. exosmose) Vezi definitia »