BARABÓI, baraboi, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori albe, cu rădăcină comestibilă în formă de bulb; alunele. (Chaerophyllum bulbosum). 2. Dans țărănesc asemănător cu hora; melodia după care se execută acest dans. – Din bg. baraboj, magh. barabolya. Vezi definitia »

SOI¹, soaie, s. n. (Rar) Strat de murdărie depus pe obiecte; slin. – Et. nec. Cf. zoaie. Vezi definitia »

BREZOI, com. în jud. Vîlcea, pe Lotru; 7.573 loc. (1991). Expl. și prelucr. lemnului (cherestea); producție de substanțe abrazive; produse textile și alim. (panificație). Stațiune climaterică. Atestat documentar în 1575. Declarat oraș în 1968. Biserici (sec. 18). Vezi definitia »

MĂRÓI, -OÁIE, măroi, -oaie, adj. (Reg.) Augmentativ al lui mare¹. – Mare + suf. -oi. Vezi definitia »

țonțorói adj. (reg. și fam.) țanțoș, țunțurliu. Vezi definitia »