SÉCȚIE s. f. 1. subunitate organizatorică pe ramuri de activitate în întreprinderi, instituții etc.; (p. ext.) locul acesteia. ◊ compartiment cu destinație specială într-un magazin, muzeu, spital etc.; raion. 2. diviziune admi-nistrativă în cadrul unui oraș. 3. fiecare dintre diviziunile în care se împarte o circumscripție electorală; localul unde se votează. 4. diviziune a unei lucrări, a unei opere literare, științifice, muzicale; (p. ext.) capitol. (< rus. sekțiia, fr. section, lat. sectio) Vezi definitia »

TRIBULÁȚIE s.f. (Liv.) Mâhnire, necaz, chin, zbucium moral. [Gen. -iei. / cf. lat. tribulatio, fr. tribulation]. Vezi definitia »

ORTOLOGÍE s.f. Arta de a vorbi corect. [Gen. -iei. / < fr. orthologie, cf. gr. orthos – drept, logos – cuvânt]. Vezi definitia »

MASONERÍE s. f. Francmasonerie. – Din fr. maçonnerie. Vezi definitia »

BIOGENÍE s. f. biogenetică. (< fr. biogénie) Vezi definitia »