HAIDUCÍE, haiducii, #s. f.# 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + #suf.# -ie. Vezi definitia »

CITOCROMÍE, citocromii, s. f. Procedeu rapid de tipar în patru culori suprapuse, la care forma parțială de negru servește la redarea efectelor de tonuri închise. – Din fr. cytochromie. Vezi definitia »

URSUZÉNIE s. f. (Rar) Atitudine morocănoasă, posacă, neprietenoasă; comportare de om ursuz; ursuzlâc. – Ursuz + suf. -enie. Vezi definitia »

ENDOCRINOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul glandelor endocrine. [Gen. -iei. / < fr. endocrinologie]. Vezi definitia »

pieptănăríe, pieptănăríi, s.f. (înv.) 1. atelier în care se lucrează piepteni; magazin de piepteni. 2. negoț cu piepteni. 3. cantitate mare de piepteni (pentru vânzare). Vezi definitia »